ISTORICUL PAROHIEI

 Aşezată la mică distanţă de Şcoala Constantin Brâncoveanu, mărginită în partea din nord de strada Bucureşti şi la sud de strada Sfântul Nicolae, impresionează prin arhitectură şi sobrietate.
　Dezvoltarea oraşului în primele decenii ale secolului XX şi odată cu aceasta creşterea numărului populaţiei, dar şi a întinderii sale, prin dublarea suprafeţei pe care era aşezat, a făcut ca şi cele trei biserici existente, la care se adăuga filiala din Măgureni şi preoţii deservenţi, să nu mai poată asigura serviciul religios ce trebuia adus dreptcredincioşilor şi să nu mai poată ajuta la întărirea dreptei credinţe în rândurile tineretului. Pentru curmarea acestei situaţii, nu exista decât o singură soluţie: mărirea numărului parohiilor din oraş.
　ISTORICUL BISERICII. Cu toate eforturile depuse de preotul Gheorghe N. Ionescu, care avea şi sprijinul socrului său, Ştefan Rădulescu, unul din cei mai bogaţi oameni din Ceacu, dar şi al cumnatului său, Eugen Cialîc, viitorul primar al oraşului, ca şi ale membrilor Comitetului, nu a fost posibilă punerea pietrei de temelie a bisericii decât în ziua de 2 noiembrie 1930, în prezenţa Episcopului D.D. Gherontie, care a sosit în oraş pentru acest eveniment, încă din seara de 1 noiembrie. Că biserica a fost ridicată în cinstea eroilor, aflăm şi din inscripţia de pe unul din pereţii bisericii, aflată sub o carte deschisă pe care găsim o cruce şi cuvintele „Eroilor Ţării: în amintirea voastră eroi ai ţării mele care v-aţi jertfit pentru patrie şi pentru Hristos am închinat toate stăruinţele mele pentru ridicarea acestui sfânt locaş”.
　Începută într-o perioadă de criză acută, construcţia bisericii cu hramul Sf. Gheorghe nu va fi lipsită de peripeţii, fiind nevoie de mai mult de zece ani pentru terminarea lucrărilor. Omul care a înţeles mai bine ca nimeni altul necesitatea ridicării acestui locaş sfânt, Eugen Cialîc.Abia la 26 octombrie 1943, după 13 ani de eforturi şi zbateri continue, visul preotului Gheorghe N. Ionescu s-a văzut împlinit. În acea zi, în prezenţa Preasfinţitului Episcop locot. Eugeniu Laiu de la Episcopia Constanţa, a fost târnosit noul aşezământ, ridicat în memoria eroilor care s-au jertfit pentru întregirea neamului. protopopiatul-calarasi/biserici-protopopiatul-calarasi/sfantul-ierarh-nicolae-catedrala-calarasi.html

  PISANIA

　Cu ocazia lucrărilor efectuate în anii 2007-2008, a fost refăcut şi textul PISANIEI: „Prin mila lui Dumnezeu cel în Treime slăvit ziditu-sa această sfântă biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe între anii 1930-1943 cu ajutorul credincioşilor şi autorităţilor statului. Piatra de temelie a fost pusă în prezenţa P.S. Gherontie al Tomisului iar sfinţirea s-a făcut la 26 octombrie 1943 de către P.S. Episcop Locotenent Eugeniu Laiu, preot fiind Gheorghe Ionescu. Pictura interioară a fost executată în tehnica ulei de către pictorul Ioan Dogărescu din Bucureşti. Prima restaurare s-a făcut de către pictorul Samoilă Nicolae între anii 1969-1970. A doua restaurare a fost făcută între anii 2007-2008 de către pictorul Zlotea Constantin, paroh fiind preotul Alecu Paulin ajutat de către preotul Popa Marian –Florin. Lucrările au fost finanţate de către unii sponsori si credincioşi. Biserica s-a resfinţit la data de 08.09.2009 de către P.S. Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor.
　Binecuvintează Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei tale!”

  ARHITECTURĂ

 Planul bisericii a fost întocmit de arhitectul Ion Traianescu. Ca aspect, biserica reprezintă o îmbinare de forme arhitecturale specifice Munteniei şi Moldovei, fiind o combinaţie între stilul bizantin şi cel neoclasic. Dispune de temelie de piatră, zidurile sunt de cărămidă şi este acoperită cu tablă zincată. Are configuraţia unei nave prelungite, de plan treflat, în formă de cruce greacă înscrisă cu lungimea de 23 metrişi lăţimea de 15 metri, iar înălţimea la turla mare de 24,93 metri, împărţită potrivit tradiţiei în altar, naos şi pronaos, decorat cu numeroase picturi religioase.
　Încăperea altarului este compusă dintr-o absidă semicirculară la interior şi în cinci laturi la exterior, care se termină în partea superioară cu o calotă în sfert de sferă. Lumina pătrunde prin trei ferestre înalte şi înguste, uşor lărgite spre interior, una în ax şi celelalte simetric la dreapta şi la stânga.
　Pronaosul, uşor lărgit prin depărtarea zidurilor laterale, este acoperit de o boltă semicirculară. În partea superioară a exonartexului se ridică şi cafasul, flancat de cele două turle mici.
　Exteriorul construcţiei vădeşte o accentuată tendinţă de verticalitate, dezvoltându-se mai mult în înălţime, siluetele turlelor fiind grupate într-o înaltă piramidă determinată de turla mare. Contrastul de volum şi înălţime dintre turla mare şi cele două turle mici, care izbeşte ochiul la prima vedere, este compensat printr-o sugestie de verticalitate produsă de forma paralelipipedică pornind de jos de la soclul turlelor mici şi prin o seamă de accente verticale bine distribuite, care sugerează o mişcare ascendentă spre forma piramidală a ansamblului. În una din turlele din față se află instalat clopotul în greutate de 300 de kilograme.
　Cele trei uşi de acces de la faţadă şi ferestrele din partea superioară care luminează cafasul sunt despărţite prin coloane angajate, deasupra cărora se profilează arcaturi în chip de arhivolte.
　Corpul bisericii este încins de două brâuri aşezate la distanţă egală de soclu şi streaşină.
　Partea cea mai semnificativă a siluetei edificiului o constituie turla mare, ale cărei ziduri masive se înalţă deasupra acoperişului sub forma unei prisme pătrate. În partea superioară suprafaţa pătratului prismei este redusă la cea a acoperişului, prin intermediul a patru triunghiuri reductoare cu vârful în jos.
　Catapeteasma este construită din lemn de nuc de către meşterii locali Neagu Dima şi Costică Niculescu, precum şi Petre Nante, meşter zidar, care a şi fixat-o în zidărie.
　

  PICTURA

PICTURA murală a interiorului a fost executată în ulei, în anul 1943, de pictorul Ioan Dogărăscu şi completată în anii următori. În anul 1944 a fost pictat P.S. Sa Eugeniu Laiu, Episcopul care a târnosit biserica şi preotul Gh. N. Ionescu, prin osârdia căruia s-a zidit biserica.
　În vara anului 1994 s-a spălat şi recondiţionat pictura murală din interior, cât şi cea din exterior, ocazie cu care s-a resfinţit biserica de către P.S. Sa Nifon Mihăiţă, primul Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, preot paroh fiind P.C. Alecu Paulin, Inspector Eparhial, care a primit distincţia Iconom Stavrofor.
　Pe baza devizului întocmit în anul 2006, pentru lucrări de consolidare turlă şi refacere pictură, în valoare de 48.000 lei, cu o contribuţie din partea Primăriei municipiului Călăraşi de 30.000 lei, au început lucrările de restaurare a picturii bisericii în anii 2007-2008, de o echipă de pictori, între care şi Zlotea Constantin din Teleorman, sub coordonarea dnei Vasilescu Elena, pictor restaurator de categoria I-a, cu sprijinul şi cheltuiala consilierului parohial Vernea Emil şi a familiei sale.
　În exterior, pe frontispiciu, icoana hramului a fost executată în mozaic, de talentatul consilier parohial Vîjoaică Mihai

  ANEXE

　PREOŢII. Preotul Econ. Gheorghe N. Ionescu; Preotul paroh Alexandru Z. Ionescu (01 ianuarie 1944-1989); Preotul paroh Alecu M. Paulin (paroh 01 mai 1989-31 decembrie 1997, paroh 2003-2011); Preotul Stroe Nicolae (31 decembrie 1997-2003). În prezent slujesc la această parohie Preotul paroh Popa Marian Florin din 2003 și Preotul II Dumitru Florin din 2012.
　ACTIVITĂŢI. Parohia desfășoară următoarele activități: lunar, familiile nevoiașe din parohie primesc ajutoare constând în alimente, haine și medicamente. În cadrul parohiei se desfășoară permanent programul Hristos împărtășit copiilor. Parohia are Bibliotecă parohială.